Poveste Nadia


Pozele sunt cu titlu de prezentare. Numele copiilor şi unele detalii au fost modificate pentru a le proteja identitatea.

Nadia are nouă ani și este crescută de bunici, împreună cu sora ei mai mare, Maria, într-un apartament unde trăiesc opt suflete. Bunicii le-au luat pe fete în custodie, în plasament simplu. Pentru ea, mama este doar un dor. Cel mai mare. A plecat și a revenit, apoi a plecat iar, muncește în străinătate. Deși participă la o parte din evenimentele importante din viața copilei, deși se aud zilnic la telefon, pentru micuță este insuficient, distanța fiind insuportabilă. De tata nu se știe aproape nimic.

Când Nadia a intrat în programul Salvați Copiii, era o fetiță care trăia tot timpul între apatie și tristețe, privea mereu lung, era într-o continuă așteptare. Și acum o așteaptă pe mama, poate și pe tata, dar aici lumea ei s-a colorat și a început să ia adesea forma bucuriei. Aici, Nadia a văzut că oamenii pot fi blânzi, buni, că vor și știu să te ajute, a învățat să joace șotron, să zâmbească, să râdă chiar, aici și-a descoperit pasiunea pentru muzică.

Bunica zice că o s-o dea la școala de muzică. Tot aici, a înțeles că e normal să-ți fie dor de mama, iar acum poate să și vorbească despre lipsa ei sfâșietoare.
La Salvați Copiii, Nadia a învățat să fie veselă și liberă. Ajută-ne și tu s-o facem să zâmbească mult, să-i alinăm un pic dorul cel mare.

Fii și tu parte din comunitatea celor care sprijină acești copii. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai bine pentru ei.
DONEAZĂ ȘI TU ►